Deci Coreea de Sud a făcut treaba. Au frânt inimile chinezilor în semifinala de fotbal a Jocurilor Asiatice și și-au dat cu pumnul biletului pentru finală. Și ghici cine trăgea sforile? Son Heung-min, cu două pase decisive. Al doilea a fost pentru Hwang Hee-chan, iar dacă știi ceva despre fotbalul coreean chiar acum, știi că combo-ul este letal.
Eram lipit de flux și m-a făcut să mă gândesc la o grămadă de lucruri: drama serviciului militar, dezbaterea nesfârșită Japonia vs Coreea și de ce acest turneu contează mai mult decât recunosc oamenii.
Son's military service was the elephant in the room
Să fim realiști: medalia de aur a Jocurilor Asiatice este practic o carte de ieșire fără închisoare pentru sportivii coreeni. Câștigă-l și vei sări peste 18 luni de serviciu militar. De aceea a fost Son acolo și de aceea Tottenham a trebuit să-l lase să plece la mijlocul sezonului. Îmi amintesc că am urmărit fiecare meci, m-am muşcat unghiile, m-am gândit: „Dacă nu vor câştiga asta, cariera lui Son în Europa s-ar putea termina”.
Era într-o misiune, iar acele două asistențe erau doar el făcând lucruri cu Fiul. Al doilea, pentru Hwang Hee-chan, a fost un lucru de frumusețe. Hwang Hee-chan a menționat 🐐? Da, asta se verifică.
Dar iată chestia: nu era vorba doar despre Fiul. Întreaga echipă era plină de talent și știau ce era în joc. O puteai vedea în sărbătorile lor. Acesta nu a fost doar un trofeu; era libertatea.
Japan is the best in Asia? Hold my soju.
Există o părere populară că Japonia este în mod clar cea mai bună echipă din Asia în zilele noastre, iar Coreea nu a mai fost din anii 2000. Înțeleg. Performanțele Japoniei la Cupa Mondială au fost solide, au o mulțime de jucători în Europa și liga lor națională este puternică. Dar să nu ne prefacem că Coreea este un minow.
În primul rând, Coreea a câștigat aurul la Jocurile Asiatice în 2018. Japonia nici măcar nu a ajuns în finală. Și în timp ce Japonia a fost impresionantă, ea nu a ridicat exact Cupa Asiei o dată la doi ani. Nici Coreea, nici Japonia nu au câștigat Cupa Asiei în ultimii 15 ani. Acesta este un fapt. Așa că ideea că Japonia este cap și umeri mai presus de toți ceilalți este puțin exagerată.
De asemenea, cineva a subliniat că Japonia nici măcar nu a participat la Cupa Mondială până în 1998. Așa că numirea lor „istorice” este puțin bogat. Au parcurs un drum lung, fără îndoială, dar să nu rescriem istoria.
Aprecierea mea? Japonia este probabil cea mai consistentă echipă din Asia în acest moment, dar Coreea are puterea vedetă și mentalitatea de mare joc. Ei apar când contează. Și într-un turneu unic precum Jocurile Asiatice, asta este uriaș.
The Asian Games are weirdly underrated
Știu că unii fani resping Jocurile Asiatice pentru că nu este un turneu FIFA pentru seniori și există restricții de vârstă (mai ales U23 cu câțiva jucători depășiți). Dar sincer, este încă o problemă. Pentru jucătorii coreeni, schimbă viața. Pentru jucătorii japonezi, este o șansă de a se dovedi. Și pentru fani, este o șansă de a vedea viitoarele vedete.
În plus, jocurile de rivalitate sunt intense. Coreea vs Japonia în orice sport este obligatoriu. Finala Jocurilor Asiatice nu va fi diferită. Sunt deja nervos.
What this means for the final
Coreea va înfrunta fie Japonia, fie oricine altcineva în finală. Dacă este Japonia, pregătește-ți floricelele. Acesta este meciul pe care și-l dorește toată lumea. Fiul împotriva oricărui tânăr fundaș japonez crede că îl poate opri. Hwang Hee-chan alergând cu picioarele obosite. Va fi distractiv.
Și dacă Coreea câștigă, Son primește scutirea militară și ne putem întoarce cu toții să ne prefacem că nu ne-am îndoit niciodată de el. Dacă pierd... ei bine, să nu ne gândim la asta.
